Amintiri pt. 2

Imi amintesc curtea bunicilor mei, poarta verde cu o gaura pe unde isi strecura mereu capul tata cand venea sa ma duca la plimbare, polita pentru sticlele de lapte, cutia postala pe care o verificam de fiecare data cand ajungeam cu tricicleta pana la poarta. Imi amintesc cum stateam cu bunicul meu afara si ma invata cum sa desenez libelule; aveam un caiet intreg cu libelule, de toate formele si dimensiunile. Imi amintesc foarte putine despre bunicul meu. Stiu ca nu imi dadea voie sa ma uit la desene cat vroiam eu, mereu imi interzicea sa stau mai mult de 2 ore/zi; zicea ca imi stric ochii. Imi amintesc de televizorul nostru primitiv, care nici macar nu avea telecomanda, trebuia sa ma ridic de pe pat ca sa schimb programele(nu ca as fi avut ce sa schimb din moment ce programul meu preferat era Cartoon Network, ocazional Tvr1 urmaring Teraur folcloric). Familia Adams si Scooby Doo erau preferatele mele, desi eram mereu suparata de ce nu arat si eu ca si Daphne, doar era idealul meu de frumusete feminina pe atunci. Imi amintesc cat de mult imi placeau fulgii de porumb; daca incepeam o cutie nu ma lasam pana nu o terminam pe toata. Daca ma gandesc mai bine, era printre singuele mancaruri pe care le mancam cu placere, alaturi de batoanele Kit-Kat primite de la ceva vecina care le-a adus din Germania. Imi amintesc cat de tare detestam ora mesei pentru ca stiam ca mi se va pune o portie monstruoasa in fata si voi fi obligata sa o mananc pe toata. Dar daca eram "recompensata" cu cun Kit-Kat la sfarsit merita sacrificiul. Imi aduc aminte cand mancam in veranda si am fost muscata de un viespe. De atunci am o problema cu zburatoarele care inteapa. Imi amintesc cat de mult imi placeau ouale Kinder. Mereu primeam unul drept rasplata dupa ce ma intorceam de la doctor. Imi amintesc cand a trebuit sa mi se scoata polipii. Eram ingrozita. Operatia era programata mai pe dupa masa si eram destul de linistita la gandul ca o voi avea pe mama alaturi. Dar cand eram pe punctul de a intra in salon asistenta i-a oprit trecera mamei. Am crezut ca lumea mea se va sfarsi pe loc. Cu greu m-am tarat intr-un pat si mi-am ghemuit picioarele la barbie si am stat asa o perioada. Asta pana cand a mai venit un baietel cam de varsta mea, la fel de traumatizat si speriat. Eram incantata la perspectiva ca nu va trebui sa ma macin de una singura si ca voi putea macar sa discut cu cineva. L-am intrebat cum il cheama, dar nu mi-a raspuns. L-am mai intrebat inca de 2 ori, dar tot nu a vrut sa imi raspunda, asa ca am renuntat. Se pare ca era mai speriat decat mine, din moment ce refuza sa isi deschida gura sau sa se miste. Asa ca am revenit la pozitia mea de dinainte si am asteptat. La un moment dat s-a deschis usa si o asistenta a venit sa ma ia. Am ajuns intr-o camera relativ mica, intunecoasa, ce avea un scaun ruginit in mijloc. Nu arata grozav, dar presupuneam ca imi era destinat. M-am asezat cuminte, insa nu aveam curajul sa spun nici un cuvant. Doctorul, plictisit isi punea niste manusi albe si asistenta, observand ca tremur usor, mi-a spus sa nu imi fie frica, ca nu ma va durea si mi-a legat ambele maini cu o sfoara alba. Iar eu tot nu indrazneam sa fac nicio miscare, desi simteam cum ata imi intra in pielea de la incheieturile mainilor. Asistenta o strangea din ce in ce mai tare, pana cand am simtit ca mainile imi amortesc. Eram imobilizata la maini, dar se pare ca nu a ajuns si picioarele mele au fost la fel de strans legate de scaun. Ma simteam neputincioasa, ca un animal legat inainte de a fi omorat. Doctorul s-a apropiat de gura mea cu o spatula si mi-a spus sa o deschid. Supusa, am facut ce mi s-a spus, desi mi-am inchis ochii. Am simtit ca si cum cineva mi-ar fi zgariat gatul pe dinauntru cu 1000 de ace si am facut greseala sa-mi deschid ochii. In fata mea am zarit un fel de farfurioara plina cu sange si polipii mei, ce semanau cu 2 boabe mari si maro de fasol, aflati intr-o balta de sange. Simteam cum la marginea gurii mi se prelingea sange, dar nu imi puteam misca mainile sa ma sterg. Simteam o durere ingrozitoare in gat, mult mai puternica decat o durere de raceala. Desi nu am indraznit sa tip, cand doctorul mi-a spus in final ca s-a terminat am varsat o singura lacrima si mi-am desclestat pumnii. Mi s-au dezlegat mainile si picioarele si am constatat ca ma dureau. Incheieturile mainilor imi erau rosii si umflate si puteam zari urma atei care m-a strans, iar gleznele imi ardeau. Dar scapasem. Si nu imi mai amintesc nimic dupa aceea.